Wa ke ve?

Ploua cu negru peste sufletul meu sfasiat. Cad picaturi mari, mirosind a pacura peste zdrentele care au mai ramas falfaitoare in voia vantului aspru de toamna. Sunt pironita de peretele asta de piatra rece si zgrunturoasa, si anotimpurile imi smulg ca niste vulturi bucati sangerande din ficat. Nimic nu ma revolta mai mult decat neputinta, si tocmai ea a pus stapanire pe mine. Ti-a oferit cateva monede, si tu te-ai grabit sa ma vinzi, ca pe un obiect lipsit de valoare, te-ai grabit sa ma vinzi si sa scapi, sa ma vinzi pe mine care nu vroiam nimic mai mult decat sa ma tii bine ascunsa intr-un coltisor, ca sa nu ma mai vada nimeni, ca sa pot sa te iubesc in liniste si pe indelete, sa ma vinzi pe mine… tocmai pe mine?

Ironia face ca am trecut de la un stapan la altul fara sa-mi dau bine seama ce se intampla, fara sa am timp sa ma gandesc daca n-as putea totusi sa fug in Nord, fara sa iti pot spune macar o data ca e usor sa crezi ca stii tot, cand de fapt nu faci decat sa ghicesti franturi, ca te poti insela chiar si atunci cand iti spui ca e imposibil, ca esti nemuritor numai in propria-ti imaginatie pe care o tii sub lacat, dincolo de ziduri si de santul plin de apa tulbure si de crocodili.

Nefericirea mea te amuza si daca ai avea o coada ai agita-o vesel ca un catel pavlovian, care reactioneaza aproape mecanic la mirosul sarat de lacrimi. N-ai sa intelegi probabil niciodata de ce mi-as vinde sufletul pentru tine. Nici n-am sa-ti explic, pentru ca, oricum, e dincolo de puterea ta de pricepere. Ma intreb daca ploaia asta cu negru vascos te poate atinge si pe tine si daca ti-ai simti sufletul desirat daca m-ai putea privi dinauntru spre inafara.

Mi-ai smuls fara mila aripile de fulture albastru si bezmetic, le-ai strivit intre degete ca sa te bucuri de culoarea lor trista, aproape tragica si savurezi spectacolul durerii mele absolute pentru ca, desi tu inca nu stii, fara aripi voi muri in curand. Dar te las sa te uiti la gaza asta ciudata care se zbate sfarsita in fata ta, te las sa crezi ca nemurirea exista chiar si cand ucizi, pentru ca abia astept sa citesc, prin ceata, surpriza pe chipul tau, in clipa mortii mele apropiate.

Cum se calculează salariul

Algoritmul de calcul al salariului brut lunar se realizează în funcţie de rezultatul împărţirii salariului la numărul zilelor lucrătoare din lună, înmulţit cu numărul zilelor lucrate (totalul zilelor lucrate minus celor aflate în concediu fără plată, de concediu medical, etc.)

 Pentru determinarea salariului, se poate face calcul şi la nivelul din lună. Temeiul legal al algoritmului decurge din coroborarea prevederilor articolului 17, alineatul 3, litera k şi l şi articolul 164 al Codului Muncii republicat şi al prevederilor din contractul individual de muncă OMMSS numărul 64 din 2003 în privinţa aprobării modelului-cadru al contractului individual de muncă, aşa cum a fost modificat prin OMSS numărul 1616 din 2011.

Aşadar, durata normală a muncii se face în mod obligatoriu în ore pe zi şi în ore pe săptămână. Contractul de muncă cuprinde salariul de bază, elemente constitutive ale salariului, precum şi repetarea periodică a încasării salariului cuvenit salariatului.

Luând în vedere acest fapt, raportarea salariului determinat potrivit literei k la norma de timp prevăzută la litera l din Codul Muncii republicat este firească.

 Trebuie luat în calcul etalonul obligatoriu stabilit la articolul 164, alineatul 2 din Codul Muncii republicat, potrivit căruia angajatorul nu poate negocia şi stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe ţară. Aşadar, etalonul este reprezentat de salariul de bază brut orar. Salariul lunar (obligatoriu, având în vedere obligaţia de plata şi de determinare a salariului cel putin lunar, potrivit articolului166, alineatul 1 din Codul Muncii) care se cuvine, decis prin contractul de muncă, să fie hotărât potrivit perioadei lucrate stabilită în funcţie de ore (zile) de prezenţă în lună. Pentru plata muncii suplimentare, în conformitate cu articolul 122 din Codul Muncii republicat, salariatul are parte de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru. Aceleaşi formulare se regăsesc şi în cazul sporurilor de noapte (articolul 123 din Codul Muncii).

Cine nu se pricepe poate apela cu incredere la o firma care ofera servicii salarizare.

Metru cub

Vi s-a intamplat vreodata sa aveti impresia ca in urmatoarele 5-10 minute vi se va intampla ceva ce va va schimba intr-un fel sau altul viata?

Ei bine, mie mi s-a intaplat chiar saptamana asta. Se lasase deja seara, era undeva in jurul orei 19:30 cand ultimele minute din curs se scurgeau lin. Cativa stropi de ploaie isi dadeau toata silinta sa se faca remarcati zdrobindu-se cu putere de pamant.

 Am plecat spre casa. Afara cerul se agita iar norii sfidau parca orice noima a circulatiei, izbindu-se unii de altii intr-o lege proprie. Din cand in cand cerul se lumina de fulgere apocaliptice in vreme ce norii urlau dramatizand parca momentul coliziunii. In scurt timp pasii mei urmau sa fie imbatisati complet de apa. In jur nu mai era nimeni. Strazile erau pustii si lipsite de orice amprenta omeneasca. Eram doar eu si vantul si amandoi ne luptam pentru umbrela portocalie.

O dilema…

„Astazi, am inceput cu o cafea tare, poate mai tare decat de obicei. Cu siguranta am nevoie, de concentrare deplina si stapanire de sine, mai mult ca oricand. Astazi este ziua cea mare! Astazi, mi se va dezvalui daca voi mai face un pas catre visul meu sau acesta va mai suferi o amanare…

Astazi vine vestea! Voi primi sau nu banii? Oare am impresionat cu proiectul meu? Desigur ca nu! Ce e asa de impresionant la un magazin de flori? La o banala florarie? Ce le pasa bancherilor de visul si pasiunile mele? Dar bineinteles ca le pasa! Trebuie! Doar asa se imbogatesc! Trebuie sa respir si sa gandesc pozitiv! De cativa ani, nu ma mai pot gandi decat la buchete, buchete si iar buchete si cosuri cadou de Paste si… Dar daca totusi nu vor fi impresionati? Sigur vor fi!

Argumentele mele cu siguranta sunt solide! Amplasamentul este mai mult decat propice pentru vad iar promovarea agresiva cu siguranta va face ca incinta florariei sa fie mereu plina! Cu siguranta vor vedea punctele forte mai degraba decat dezavantajele lor… Da! Si cu siguranta ca dobanzile si rata inflatiei ii ajuta mai mult pe ei, desigur ca se vor gandi sa-mi acorde imprumutul… Pana la urma cui nu-i plac buchetele de trandafiri rosii?

Cine nu admira un buchet de flori exotice ? Cui nu-i face ziua mai frumoasa un aranjament corporate? Proiectul se prezinta a fi o reusita sigura! Cine nu vede lucrurile asa nu este economist! Cu siguranta! Trebuie mai degraba sa incep sa ma gandesc la ce culoare vor avea peretii…. Dar logo-ul? Clasic? Vintage? Verde…? Roz? Portocaliu? Oare furnizorii vor fi seriosi? Sigur ca vor fi! Gandind pozitiv voi atrage parteneri pozitivi si seriosi! Dar daca nu vor fi? Daca vor intarzia aproape toate livrarile? Cu siguranta ca nu vor intarzia! Dar sigur ca da! O parte din ele vor intarzia si nu va fi capatul lumii! Si florile sunt frumoase! Si voi trimite buchete complimentare fiecarui client nemultumit! Iata hartia….Am primit!Am primit imprumutul! Ce ma fac acum?”

Dragostea în vremea holerei

,,Trăiseră destul împreună ca să-și dea seama că dragostea era dragoste oricând și oriunde, dar cu atât mai intensă cu cât se apropia de moarte.” „Dragostea în vremea holerei” scrisă de G. G. Márquez prezintă povestea de dragoste a lui Florentino Ariza (telegrafist) cu Fermina Daza (fiica lui Florenzo Daza, un renumit om de afaceri) .

Din cauza poziției sociale cei doi sunt nevoiți să-și despartă drumurile. Astfel Fermina se căsătorește cu Juvenal Urbino, un doctor renumit și apreciat pentru metodele stopării epidemiei de holeră, iar Florentino își găsește echilibrul în succesul afacerilor sale și în cele 622 de relații amoroase, păstrând totuși de-a lungul timpului o dragoste puternică pentru Fermina.

Cincizeci de ani, nouă luni și patru zile mai târziu, la priveghiul doctorului Juvenal Urbino, Florentino Ariza o reîntâlnește pe Fermina și rămași singuri în încăpere acesta își reînoiește declarația de iubire: „Am așteptat peste jumătate de secol această oportunitate pentru a-ți jura din nou credință eternă și dragoste nemărginită.” Va mai primi oare o a doua șansă? „Dragostea în vremea holerei” e una dintre cele mai tragice și mai frumoase povești de dragoste din literatura universală. E o carte care în aproape 500 de pagini te face să râzi, să plângi, să schițezi zâmbete și poate ajuns la final să-ți dorești să o mai citești odată.