Printesa si Casinoul

Planuisem de mult aceasta vacanta  iar  in ultimul timp era singurul lucru despre care vorbeam.Nu aveam nici ce mai mica intentie sa-I agasez pe cei din jurul meu cu  toate povestile fanteziste pe care  creierul meu nu mai inceta sa le creeze dar din pacate nu ma puteam abtine.Inca din prima clipa cand am optat pentru un earlybooking la o pensiune constanteana am stiut cum va fi vacanta mea.O saptamana intreaga departe de Bucuresti,  stres si ganduri ca peste cateva saptamani aveam sa imi concentrez toate fortele pentru a-l uimi pe domnul Patea la cursul practic de limba si literatura engleza ,la care dansul avea ciudata placere sa ma pice.Trecand peste asta,imaginea dominanta era a frumosului meu palat de pe malul marii.Vorbesc despre Casinoul din Constanta,asa imi place mie sa-l numesc.Mereu mi-am imaginat ca daca as fi fost o printesa as fi vrut sa am un palat pe malul marii, de unde in fiecare zi sa ma pot bucura de muzica marii si de compania pescarusilor.

Dupa un drum destul de lung si obositor Bucuresti –Constanta, dimineata m-a gasit frematand de nerabdare  cu gandul ca voi avea ocazia pentru prima data  in viata sa ma bucur de rasaritul soarelui din bratele Casinoului. Batranul Casino nascut in 1909, simbol reprezentativ al orasului Constanta,amestec de arta si istorie, m-a surprind prin simplitate si frumusete. Nu trebuie sa fi un iubitor de arta sau de arhitectura Art Nouveau pentru a intelege ca locul asta in ciuda timpului si a oamenilor care-i trec pragul se incapataneaza sa-si pastreze frumusetea si aerul nobil.
Dupa o plimbare pe frumoase faleza,m-am apropiat  incet de Casino,parca temandu-ma ca la cel mai mic gest va disparea.Era 8.20 dimineata, programul de vizite incepea cu mult mai tarziu asa cum am putut citi pe hartia A4 lipita cu scotch pe usa de la intrarea principala. Usa care,spre fericirea mea era intredeschisa. Universul azi lucreaza pentru mine, mi-am spus si am impins usa intrand emotionata. In fata mi s-a deschis o sala de bal care in lumina calda a diminetii parea  rupta din povestile  mele cu printese.Candelabrele din cristal reflectau rosul  sangeriu al covoarelor care se intindeau pe scara pana sus asemeni unei mantii,completandu-se armonios cu ornamentele aurii si oglinzile gigant care te urmareau la tot pasul.
Am fost trezita din visare de glasul ragusit si furios al ingrijitorului care vizibil deranjat de prezenta mea acolo m-a poftit afara spunandu-mi ca nu e ora de vizita. Am plecat zambind fericita.
Printesa isi vizitase palatul.